De nenumărate ori mi-a trecut prin minte gândul că aş fi putut fi eu în locul latcuiva, uneori din gelozie, poate din invidie, dar şi din pură curiozitate. A nu se înţelege acum că sunt vre-un cârcotaş infantil care râvneşte la succesul altora.
Sunt sigur că nu sunt singura persoană căreia i s-a întâmplat să se gândească la acest lucru; fie cu sensul “Aş fi putut fi eu în locul lui X”, fie “Dacă aş fi fost eu în locul lui X aş fi fost mai bun (sau nu)”, fie cu orice alt sens, măcar odata în viaţa fiecare dintre noi a gândit sau a spus acest lucru. Dar când ajungem să împlinim acest fapt, superficialitatea noastră depăseste orice limită., pentru că dacă eu aş fi în locul lui X , pentru mine nu s-ar schimba nimic. Eu tot eu aş fi, chiar dacă i-aş lua locul lui X, iar X ar rămâne tot X. Aş gîndi aceleaşi lucruri pe care le gândesc în mod normal, aş avea aceleaşi oportunităţi pe care le am şi acum şi aş face aceleaşi alegeri pe care le fac atât timp cât îmi pastrez locul meu. Iar X ar întîmpina aceeaşi situaţie.
S-ar ţine cont de ceea ce gândesc eu în locul lui X, ceea ce fac eu în locul lui X şi invers. Deci din perspectiva mea nu s-ar schimba nimic şi nici din cea a persoanei în locul careea mi-aş dori sa fiu. Mi s-ar întâmpla aceleaşi lucruri care mi se întâmpla de obicei mie, numai că eu aş fi în locul lui X.
E ca şi când mi-aş da jos ochelarii mei şi i-aş pune în loc pe cei ai persoanei X. Aş vedea totul la fel cum vad şi acum, numai că aş vedea contururie puţin confuze. Lumea nu s-ar schimba cu absolut nimic; doar perspectiva din care aş privi-o eu ar fi alta. Ceea ce gândesc şi ceea ce spun nu ar diferi, şi nici ceea ce fac şi ceea ce nu fac. Aş avea aceleaşi defecte, aceleaşi slabiciuni şi aceleaşi calitaţi.
Doar ochelarii ar fi ai altcuiva.
Şi dacă ochelarii sunt ai altcuiva, atunci sunt făcuţi pentru acel cineva, nu pentru mine şi aş risca sa nu mai vad de loc contururile, nu aş mai înţelege nimic... ochii mei ar obosi şi ar cere o pauza, mai lunga sau mai scurta, în funcţie de cât de diferiţi ar fi ochelarii lui X faţa de ai mei. Maş putea împiedica, m-aş putea lovi, aş putea pica, aş putea sparge ochelarii, care nu sunt ai mei.
Deci perspectiva din care eu aş privi lucrurile, lumea, în mod normal, s-ar schimba, dar nu în bine cum speram eu, ci în rau.
